De ce Termosistem?

Placarea la exterior a construcţiilor cu plăci din polistiren sau vată minerală (Termosistem), realizează termoizolarea acestora şi conduce la:

- economii importante de bani cheltuiţi pentru încălzirea spaţiilor;
- confort termic adecvat locuirii, atât iarna (cald) cât şi vara (răcoare);
- sporeşte valoarea clădirii + conferă estetică şi durabilitate faţadelor.
! Se aplică construcţiilor noi sau vechi; clădirilor de locuit, publice sau
industriale.
Condiţii impuse construcţiei
Termosistemul este ultima lucrare care se execută la faţada unei clădiri!

! Termosistemul va fi executat etanş la toate elementele construcţiei cu care vine în contact şi la eventualele construcţii învecinate. Construcţia trebuie să fie acoperită. Toate elementele de evacuare şi scurgere a apelor pluviale să fie funcţionale. Instalaţiile care au relaţie cu exteriorul construcţiei să fie funcţionale. Tâmplăria să fie montată.

Stratul suport.
Trebuie să fie stabil, să aibă capacitate portantă, să fie uscat şi plan!

! Planeitatea suportului trebuie să conducă la grosimi de maxim 1,5cm ale stratului de lipire. Dacă exigenţa de planeitate nu este respectată, se va aplica o tencuială de nivelare. Se pot folosi plăci termoizolante de grosimi variabile (laborios).

Tencuiala decorativă

În funcţie de concepţia arhitectului şi dorinţa beneficiarului se pot obţine ca strat final, faţade structurate (tencuite) sau faţade lise (vopsite).

Trebuie avute în vedere funcţiunile multiple ale acestui ultim strat:

- decorativ, estetic;

- protecţie (expus la intemperii, prin hidrofobizare respinge apa din ploi);

- rezistenţă (participă la protecţia mecanică şi rezistă la variaţii termice).

Stratul decorativ al unui Termosistem, se poate realiza din mai multe tipuri de materiale:

- tencuieli minerale

pe bază de ciment-var, se amestecă cu apă în şantier, ambalate în saci;

- tencuieli organice

pe bază de răşini, gata preparate, ambalate în găleţi;

- tinci specializat + vopsea de faţadă

tinci cu aderenţă şi “elasticitate” îmbunătăţită + vopsea de faţadă.

! Atenţie. Nu orice tip de tinci poate fi folosit pe Termosistem.

Există risc de exfoliere după 1-2 ierni!

Nu se poate vopsi direct stratul de armare. Insuficiet protejat polistirenul!

Tehnologia aplicării

Materialul se amestecă până la obţinerea unei consistenţe omogene.

Materialul la sac trebuie dozată corect cu apă. Materialul la găleată trebuie omo genizat prin amestecare. Trebuie pregătit material pt. o faţadă întreagă.

Se aplică pe perete cu fierul de glet. Materialul se drişcuie cât este proaspăt, imediat ce acesta permite.

În funcţie de tipul tencuielii, direcţia de mişcare a gletierei se obţin diferite modele ale texturii tencuielii finale (uniform, scoarţă de copac, etc.).

Tencuielile decorative se pot înnobila, reînprospăta sau schimba culoarea prin vopsire. Înainte de vopsire faţada se desprăfuieşte (jet apă rece, max. 100bar).

Operaţia de aplicarea a tencuielii decorative este cea care realizează “haina de mireasă” a construcţiei. Trebuie respectate câteva reguli pentru evitarea nadelor, a imperfecţiunilor de aplicare, care nu vor mai putea fi corectate ulterior:

- schela să fie montată pe toată faţada;

- să se lucreze cu oameni specializaţi;

- să fie bine organizată operaţiunea (oameni suficienţi, material pregătit)

Concepţia de arhitectură să prevadă ruperi optice ale fronturilor întinse (decoraţii, variaţii de culoare, nuturi, etc), astfel încât ele să poată fii drişcuite uniform.

! Nu orice meşter ştie să aplice tencuieli decorative. Chiar dacă “a lucrat în Germania”! Alegeţi firme sau echipe cu experinţă şi respect faţă de meserie. Nu-i lăsaţi să vă strice casa dând vina pe material.

Detalii & accesorii specializate

Ca peste tot în viaţă, detaliile sunt importante.

Ele fac diferenţa între bine şi mai bine.

Termosistemul trebuie privit ca o haină bună.

Prin care nu intră ploia, iarna ţine de cald şi vara nu te încinge.

Mai trebuie să arate bine şi să ţină şi mult.

Aprope imposibil am spune. Dacă se lucrează corect şi se aleg materiale de

calitate, acest GoreTex al construcţiilor se poate realiza.

Profilele specializate conferă un plus de rezistenţă, de etanşare şi de estetică:

- profil de soclu adaptat grosimii plăcilor termoizolante;

- profil de glaf pentru un contact elastic şi etanş cu tâmplăria;

- profil picurător pentru muchiiile orizontale;

- profil de colţ cu plasă pentru armarea şi formarea uşoară a muchiilor.

Armarea suplimentară în zona colţurilor oricăror deschideri. Se realizează prin fixarea diagonală a unor cupoane 30 x 50 cm de plasă de armare  

! Studiaţi fişele tehnice ale materialelor care alcătuiesc zidurile casei dvs. Alegeţi cu atenţie materialele şi accesoriile care alcătuiesc Termosistemul.

Armarea

Armarea reprezintă “platoşa” Termosistemului.

Rezistenţa şi durabilitatea în timp a faţadei dvs., depind de aceşti 3mm!

Este locul unde se concentrează şi se descarcă solicitările mecanice, variaţiile de temperatură, unde se opreşte acesul apei din exterior.

! Aici nu trebuie făcute false economii! Trebuie lucrat cu materiale de calitate!

Trebuie respectate consumurile!

Materialele

Mortar de armare & plasă de armare

! Plasa de armare din fibră de sticlă, trebuie să aibă proprietăţi mecanice exprimate empiric prin: min. 150 kg/m2 şi să reziste în mediu alcalin.

Tehnologia aplicării

Plasa de armare trebuie înglobată în treimea exterioară a stratului de mortar de armare, zona cu probabilitate maximă de fisurare.

Grosimea minimă a stratului rezultat: 3mm.

! Toate profilele şi armările specializate trebuie să fie montate înainte de armarea generală în câmp. Mortarul de fixare să fie întărit. Altfel apar denivelări ale stratului de armare generală care nu permit o finisare estetică a faţadei.

Este obligatorie închiderea pe şpaleţi a termoizolaţiei (aducerea în contact cu tâmplăria). Dacă aceste zone rămân neizolate, există riscul ca la interior în perio ada iernii să se formeze condens care conduce la umezirea în jurul tocurilor.

După lipirea plăcilor de termoizolare pot rămâne mici fante sau goluri între plăci sau în zone greu accesibile (contactul cu streaşina, ...).

! Este interzisă umplerea acestor goluri cu mortar. Ele se umplu cu spumă poliuretanică, care după întărire se taie la faţa placării.

Fixarea pe suport a plăcilor termoizolante

Lipirea reprezintă mijlocul principal de fixare al termoizolaţiei de suport.

În funcţie de tipul materialului termoizolant folosit şi de stratul suport, se aleg adezivi specializaţi pentru lipirea de stratul suport a termoizolaţiei.

! Depinzând de materialul termoizolant :

- polistiren: cordon perimetral şi turte sub forma zarului

- vată minerală: pe toată suprafaţa plăcii şi a suportului cu

piaptănul 10mm.

! Nu este corectă lipirea doar pe turte de adeziv. Adezivul trebuie să acopere

min. 40% din suprafaţa plăcii.  

Diblurile reprezintă prinderi mecanice de siguranţă.

! Diblurile sunt obligatorii la aplicarea Termosistemului numai în cazurile:

- pe faţade ale clădirilor mai înalte de 10,0m (suprafeţe de ca.100m2), fiind destinate preluării forţelor care “trag” de faţadă

- pe tencuieli vechi;

- pe beton.

Diblurile se fixează numai după întărirea adezivului de lipire a termoizolaţiei.

Din motive de rezistentă mecanică a prinderii, recomandăm ca diblurile să fie ast fel fixate, încât rozeta să “calce” în întregime pe placa de termoizolare (ca. 15cm de muchia plăcii) şi nu în rostul dintre două sau mai multe plăci.

Soclul
Este partea elevaţiei construcţiei care este expusă la apa din stropire şi este în contact cu zăpada (adunată în grămădă).
Corect alcătuit, soclul este retras faţă de faţadă. Se prevede picurător.

! Partea în contact cu umplutura de pământ şi în general toată zona de soclu, este bine să fie placată cu polistiren extrudat XPS ( care realizează atât ter moizolare cât şi hidroizolare).

Profilul de soclu reprezintă ghidajul pentru montarea plană a plăcilor de termoizolare. Trebuie montat orizontal şi plan!

! Se fixează de suport prin dibluri cu guler PE la fiecare 30cm. Profilul de soclu va fi obligatoriu fixat rectiliniu (la sfoară) folosind distanţieiri.

Să nu urmărească eventualele neplaneităţi ale suportului (zidărie, beton).

Termoizolaţia
Reprezintă punctul cheie al Termosistemului. Se realizează folosind mate riale cu proprietăţi termoizolante, tăiate în plăci:
- polistiren de faţadă, ignifugat, detensionat natural;
- vată minerală de faţadă, specializată;

! În mod obligatoriu, materialele termoizolante să aibă calitate “de faţadă!”, adică să prezinte caracteristici fizico-mecanice care să asigure prelua rea sarcinilor specifice faţadelor: mecanice (lovitură de minge, grindină, vânt) şi termice (variaţii mari de temperatură).

Polistiren: min. 15kg/m3 + stabilitate dimensională (maturat în fabrică).
Vată minerală: min. 80kg/m3 + fibre orientate pe o direcţie (lamele).
Polistirenul este cel mai folosit material la realizarea termoizolaţiei.
- nu-şi pierde proprietăţile termoizolante în medii cu umiditate ridicată;
- se manipulează şi se prelucrează uşor;
- prezintă avantaje economice;
- nu permite o bună difuzie spre exterior a vaporilor de apă (“respiraţie”);
- se lipeşte şi se armează  
Din raţiuni legate de stingerea incendiilor Termosistemul cu polistiren se foloseşte la construcţii cu înălţimi de până la 25m.
Vata minerală folosită la realizarea termoizolaţiei este una specială.
În comparaţie cu polistirenul:
- izolează mai bine fonic;
- permite o mai bună difuzie spre exterior a vaporilor de apă (“respiraţie”);
- procesul de lucru este mai laborios, costul materialului mai ridicat;
- se lipeşte şi se armează
Comportarea bună la foc a vatei minerale, permite ca rigorile de stingere a incendiilor să nu limiteze înălţimea construcţiilor termoizolate cu aceasta.
! La alegerea tipului de material de termioizolare, trebuie ţinut cont de proprietăţile sale specifice şi de particularităţile tehnologice de montare.